In timp ce la colectorii plaţi încălzirea aerului dintre elementul absorbant şi sticlă este privit mai degrabă ca un efect secundar din cauza pierderilor termice, colectorii cu aer folosesc energia solară pentru încălzirea aerului. Construcţia se aseamănă foarte mult cu cea a colectorului plat: elementul absorbant prin care trece aerul se află intr-o carcasă bine termoizolată cu înveliş din sticlă pe partea de sus. Materialele folosite sunt şi ele, in principiu, aceleaşi.

Colectorii cu aer nu au nici pe departe aceeaşi răspândire pe care o au colectorii pe bază de lichide. Una dintre explicaţii este de natură fizică, pentru că aerul ca agent termic prezintă, in comparaţie cu apa, multe dezavantaje. Capacitatea termică specifică este de cca. 4 ori mai mică. Practic, aceasta înseamnă că: pentru a transporta aceeaşi cantitate de căldură, aerul trebuie să aibă o masă de 4 ori mai mare şi un volum de 4000 de ori mai mare, pentru că densitatea aerului este cam de 1.000 de ori mai mică decât densitatea apei. Canalele pentru sistemele de aer trebuie să aibă, aşadar, un diametru mai mare, necesitând, astfel, mai mult spaţiu. Mai mult decât atât, agregatele de acţionare (ventilatoarele) au nevoie, de obicei, de mai multă energie decât pompele de apă, ceea ce implică efecte defavorabile asupra bilanţului total al sistemului.

Nu numai capacitatea termica este mai mica, ci si conductivitatea termică a aerului este mult mai mică decât in cazul apei — cam de 24 de ori mai mică. Pentru a transfera căldură aerului sau invers, pentru ca aerul să cedeze căldură unui alt agent (de exemplu apei dintr-un transformator pe bază de aer şi apă), trebuie ca suprafetele care fac transferul să aibă dimensiuni corespunzătoare şi să fie astfel construite încât transferul termic să fie bun. Din toate aceste motive, colectorii de aer pentru încălzirea apei menajere, unul dintre cele mai importante domenii din Europa, sunt rareori folosiţi. Lucrurile stau astfel, însă, referitor la încălzirea aerului, unde — spre deosebire de SUA sistemele de încălzire a aerului din Europa sunt încă destul de puţin raspăndite. Aceasta înseamnă că segmentul de piaţă al colectorilor de aer este restrăns.

Colectorii cu aer nu sunt inutili —dimpotrivă, există mai multe domenii unde se recomandă folosirea lor. Avantajele pe care le au sunt importante: nu ingheaţă nici chiar în cele mai geroase ierni, temperaturile de stagnare din timpul verii nu reprezintă o problemă, iar riscul de coroziune este mult mai mic decât la colectorii pe bază de lichide. Astfel, se pot folosi şi materiale mai simple şi mai puţin costisitoare. Pe lăngă aceasta, aerul este peste tot şi nu există posibilitatea scurgerii în colector.

Se recomandă montarea colectorilor cu aer in special la clădirile cu sisteme de încălzire pe bază de aer, cum ar fi sălile sportive, bazinele de înot, halele de producţie şi magaziile, atelierele şi clădirile de locuinţe, în special acelea locuite temporar, cum ar fi casele pentru petrecerea sfârşitului de săptămână, casele de vacanţă, cabanele de munte etc.

În cele din urmă, colectorii cu aer diminuează riscul apariţiei deteriorărilor fizice ale construcţiei sau riscul ingheţului. Pentru casele care nu au curent electric, firma Grammer oferă un colector de aer autarhic, cu un modul fotovoltaic integrat pentru producerea de curent electric necesar ventilatorului. Un alt domeniu în care colectorii cu aer sunt des utilizaţi este acela destinat uscării produselor agricole, cum ar fi fânul, fructele, cerealele, lemnul. Rata de uscare variază intre 0,2 şi 0,7 kg de apă pe oră şi m2 din suprafata colectorului.

Montarea colectoarelor cu aer cu rolul de colectori de faţada este o metodă interesantă în special pentru halele industriale, arată sistemul firmei Solarwall, unde se foloseşte o tablă din aluminiu perforată fără inveliş din sticlă. Instalaţiile colectorilor cu aer se pot folosi şi pe bază de sistem de aducţie a aerului proaspăt pentru orice tip de clădire. Avantajul este acela că necesarul de energie al clădirii este mai mic, deoarece aerul proaspăt este preîncălzit prin radiaţie solară.

Instalatii de tip – racordul colectorului cu aer cu o instalaţie controlată de aerisire a unei locuinţe – ar putea câstiga teren în viitor şi deschide un nou segment de piaţă pentru colectorii cu aer, dacă tendinţa clădirilor cu un consum redus de energie ia amploare (aşa-numitele clădiri cu consum de energie redus sau case pasive); clădirile de acest fel presupun mai mult sau mai puţin montarea unor instalaţii de aerisire, oferind astfel condiţii convenabile de montare a instalaţlilor solare pe bază de aer.

In sfârşit, in calcul unui sistem de încălzire susţinut de un colector cu aer, aerul cald circulă în interiorul pereţilor cu încălzire, adică nu ajunge in încăperi. Aerul cald încălzeşte masa clădirii, care o transferă sub formă de radiaţie in încăperi. Întrucât este vorba despre un sistem închis, cheltuielile de intreţinere sunt relativ mici. În altă ordine de idei, toate colectoarele pe bază de aer trebuie să aibă un filtru pentru a evita îmbacsirea colectorului cu praf, insecte ş.a. De aceea, este nevoie totuşi de o anumită cheltuială de întreţinere (verificarea, respectiv înlocuirea filtrului dacă este cazul). Dacă filtru) nu se verifică in mod regulat, atunci scade şi calitatea aerului din încăperi, adică cea a aerului pe care il inspiraţi.

Leave a Reply




Enter Captcha Here :