Instalatiile solare constau de obicei din mai multi colectori. Astfel, se pune intrebarea: cum se pot racorda intre ei pentru a obtine o suprafata cat mai mare cu un castig termic corespunzator. Curgerea regulata a agentului termic prin toti colectorii si prin toata suprafata elementului absorbant, sunt factori decisivi pentru obtinerea unui randament cat mai bun al instalatiei colectorului si pentru ca energia termite sa fie transportata cu eficienta. Altfel spus, este esential ca trecerea agentului termic si proprietatile hidraulice sa corespunda geometriei elementului absorbant. In principiu, colectorii se pot conecta in serie, in paralel sau se poate adopta o combinatie a celor doua variante si anume a conexiune in serie si paralel.

Conectarea in serie are avantajul ca agentul termic curge prin toti colectorii in mod egal; desigur se mareste travaliul necesar curgerii agentului termic pentru transportul caldurii produse, proportional cu numarul suprafetelor conectate intre ele. Astfel, rezistenta hidraulica totala opusa curentului creste, adica suma dintre rezistentele hidraulice ale fiecarui colector creste exponential, ceea ce inseamna ca, in principiu, nu se recomanda sa se monteze mai mult de 2 sau 3 elemente absorbante. La  aceasta se adauga faptul ca lichidul din urmatorul colector intra in acesta cu o temperatura mai mare, adica cu temperatura de iesire din colectorul precedent. De aceea, temperaturile mai mari de functionare inseamna si valori mai mici ale randamentulul – un motiv in plus de a nu lega in serie prea multi colectori.

Legarea in paralel, simpIa, se poate realiza la colectorii mici si mijlocii. Toate  elementele absorbante se racordeaza superior si inferior la un tub colector. Pentru ca agentul termic sa fie distribuit in mod egal in toate elementele absorbante, tubul colector trebuie sa aiba un diametru mai mare ( = rezistenta la curgere mai mica), iar caile de curgere prin elementele absorbante trebuie sa fie la fel de lungi ( = aceeasi rezistenta la curgere). Mai mult decat atat, se racordeaza caile de acces si iesire ale colturilor opuse pentru ca toate canalele de curgere din campul colectorului sa fie echilibrate (System Tichelmann).

De aceea, fluidul nu intampina — in special la ramificatii si punctele de confluenta nicio rezistenta hidraulica, nici in cele mai simple structuri geometrice. In plus, creste si numarul ramificatiiior paralele, unde lichidul curge mai repede prin mijlocul lor decat pe la margini. Aceasta problema a legarii in paralel apare nu numai la conectarea mai multor colectori, ci si la toate elementele absorbante cu canale paralele (elementele absorbante cu tuburi, elementele absorbante ale bazinelor de inot etc.), In principiu, este valabil faptul ca diferentele de curgere a agentului termic se pot mentine la o limita scazuta daca rezistenta la curgere din tuburile colectoare este mica in comparatie cu rezistenta la curgere din bifurcaii.

Legarea in serie si in paralel reuneste, la instalatiile mari, avantajele celor doua tipuri de conectare. Legarea in serie inseamna ca rezistenta la curgere a fiecarei bifurcatii se poate masura constant, procedeu care este, pe de o parte, de neinlocuit pentru sistem iar pe de alta parte, prea mare in comparatie cu rezistenta la curgere din tuburile colectoare situate superior si inferior. Daca numarul colectorilor este mai mare, atunci legarea in serie si paralel ofera cea mai buna posibilitate de a realiza o curgere echilibrata a agentului termic si de a obtine o rezistenta la curgere acceptabila.

Lasă un răspuns