La racordarea unui rezervor presurizat solar pentru apa menajeră la reţeaua de apă potabilă trebuie să se respecte aceleaşi indicaţii şi să se monteze aceleaşi armături ca la rezervorul presurizat convenţional de incalzire:

  • Un ventil de retinere pe tubul de alimentare a rezervorului are rolul de a împiedica pătrunderea apei calde, eventual contaminate, în reţeaua de apă rece.
  • Pentru a putea goli rezervorul atunci cănd sunt necesare reparaţii, pe lângă montarea unui ventil de reţinere se recomandă montarea unor ventile de inchidere şi golire (combinate, dacă este cazul).
  • O supapa de sigurantă la suprapresiune cu scurgere (presiune de 5 bari) are rolul de a nu permite solicitarea rezervorului la o presiune mai mare decât cea admisă, atunci cănd apa se dilată ca urmare a încălzirii. lntre supapa de suprapresiune şi rezervor nu trebuie să se monteze niciun element de închidere. Scurgerea se efectuează printr-un tub de evacuare.
  • Printr-un vas de expansiune cu membrană se poate împiedica solicitarea prea deasă a supapei de presiune din cauza dilatării apei atunci cănd se încălzeşte.
  • Dacă regimul de presiune din reţeaua de apă rece este mai mare de 5 bari, atunci trebuie să se monteze înainte de ventilul de reţinere sau, chiar mai central, pentru toată casa, în spatele apometrului un reductor de presiune care limitează presiunea la cca, 4 bari. Altfel supapa de suprapresiune ar fi mereu solicitată.
  • Se recomandă montarea unui filtru de impurităţi.

Pentru evitarea apariţiei umidităţii in ţeava de apă rece se recomandă montarea unei izolaţii a tubului de apă menajeră.

Pentru apa caldă se pot lega direct între ieşirea din rezervor cu condiţia luării unor măsuri speciale pentru incălzirea ulterioară cu reţeaua de apă caldă, atâta timp cât temperatura din rezervor nu depăşeşte 60°C, acest lucru putând fi posibil prin montarea unui dispozitiv de limitare a temperaturilor în sistemul solar de comandă. Din diferite motive (o capacitate mai mare a rezervorului, dezinfectarea          bacteriilor legionella , siguranţa instalaţiei, vezi cap. 3.5 şi 3.6) temperatura maximă din rezervor este de obicei ceve mai mare, variind între 70 şi 90°C. In acest caz se montează pentru protecţia impotriva fierberii o supapa de amestec termostatic cu 3 ieşiri (fig. 3.53) la ieşirea din rezervor în aşa fel incat temperatura din dreptul pompelor de alimentare să fie limitată la aproximativ 50°C. Conform EnEV, aceasta nu ar trebui să depăşească în niciun caz 60°C.

Există pe piaţă mai mulţi producători care oferă dispozitive de mixare potrivite cu temperatură reglabilă (40 pănă la 60°C). Acestea trebuie să se monteze în proximitatea rezervorului. Trebuie să se verifice dacă presiunea apei (presiunea de curgere) este cât de cât egală la ambele intrări.

Staţiile de apă proaspătă

Despre staţijie de apă proaspătă se vorbeşte la alimentarea indirectă a rezervorului solar, în special a rezervoarelor tampon (vezi şi cap. 3.1), alimentarea având loc prin intermediul unui schimbător extern de căldură (cu placi). In acest caz, circuitul de apă potabilă sau apă proaspătă este separat de apa din rezervor printr-un schimbător de căldură montat la exterior (vezi fig. 3.55). Unii producători oferă pentru încălzirea apei proaspete o spirală tubulară montată în interiorul rezervorului (de cele mai multe ori deasupra înălţimii totale a rezervorului), ceea ce nu este nimic altceva decât un schimbător intern de căldură; producătorii denumesc deseori acest element de constructie ca fiind o staţie de apă proaspătă, ceea ce nu este însă chiar aşa de corect.

Avantajele staţiei de apă proaspătă sunt:

  • Nu se foloseşte o cantitate prea mare de apă pentru a atinge temperatura iniţială, ceea ce diminuează mult riscul multiplicării bacteriei legionella (vezi cap. 3.5). Doar volumul redus al schimbătorului de căldură (inclusiv tubul de alimentare) este umplut cu apă potabilă încălzită.
  • Nu este necesară montarea unui rezervor costisitor pentru apa potabiiă, este suficient şi unul tampon mai simplu şi mai ieftin.

Sistemul de evacuare a apei este însă mai costisitor, căci, în afară de schimbătorul de căldură este necesară montarea unei pompe suplimentare (cu racord de ţevi) care să pompeze apa din rezervor prin prima parte a schimbătorului de căldură. In afară de aceasta, apa din rezervor trebuie să fie mai caldă cu câteva grade decât temperatura apei înainte de utilizare, deoarece în schimbătorul de căldură nu se poate transfera niciodată 100% din energie.

O altă problemă o reprezintă punerea la dispoziţie a unui sistem de alimentare constant cu temperatură constantă. Pentru aceasta se montează schimbătoare

performante de căldură, şi anume schimbătoare de căldură cu plăci, deseori în combinaţie cu un sistem de reglare care are rolul de a echilibra scăderile de exemplu prin reglarea randamentului pompei. Staţiile moderne de apă proaspătă au acelaşi confort ca rezervoarele pentru apa potabilă. Staţiile mici au un randament suficient pentru minim 15l/min la o temperatură de 55°C. Temperaturile necesare de apă caldă prezintă întotdeauna pericolul depunerii mai rapide a calcarului pe schimbătorul de căldură, lucru care poate fi foarte periculos pentru locurile înguste dintre plăcile acestuia. De aceea, producătorii oferă măsuri constructive, cum ar fi formarea unui curent turbulent în schimbătorul de căldură, montarea specială a schimbătorului de căldură, evacuarea apei calde din schimbător după fiecare alimentare. În acest sens există şi dispozitive care permit simpla curăţare a instalaţiei sau înlocuirea plăcilor, dacă este cazul.

Staţiile de apă proaspătă sunt tot mai des folosite şi, asemănător staţiilor solare, se găsesc pe piaţă sub forma unor unităţi prefabricate, deseori împreună cu rezervorul.

Asigurarea circulatiei

Pentru a se putea încălzi repede o cantitate de apă caldă suficient de mare, apa din tuburile principale de distribuţie este menţinută caldă prin circulatie. Dacă este necesară sau nu montarea unui sistem de circulaţie nu este numai problemă de confort, ci este o problemă reglementată legislativ; conform foii de lucru W551 a DVGW (Asociaţia Germană a Distribuitorilor pentru Gaz şi Apă) sunt prevăzute sisteme de circulare sau de susţinere a sistemelor de incalzire atunci cand continutul tubului de apă caldă de la leşirea din rezervor şi pană la locul de consum depăşeşte 3 I (vezi cap. 3.6). La sistemele de susţinere a căldurii se pot monta, pentru tuburi, şi benzi electrice de incălzit care sunt însă de evitat din cauza bilantului prost de energie primară a instalatiilor electrice.

Sistemele de circulaţie au o pompă mică de recirculare care are rolul de pompare a apei din rezervar prin sistemul de distribuţie; prin sistemul paralel de tuburi, apa revine în rezervor. Tubul        pompa trebuie montate în aşa fel incăt temperatura apei care circulă să nu scadă cu mai mult de 5 K. Pompa de circulare se montează pe evacuare.

Intrucăt circulaţia mobilizează o parte din conţinutul rezervorului, stratificatia termică are de suferit şi apar pierderi termice suplimentare (la unele instalaţii de 20 până la 50% din consumul de energie!), ceea ce inseamnă că este nevoie de energie electrică pentru pompă; se recomandă să se renunţe la un sistem de acest tip peste tot acolo unde este posibil. La casele pentru una sau două familii acest lucru nu afectează, de obicei, in niciun fel confortul. La instalaţiile mai mari, circulaţia poate deveni inutilă atunci când se montează tuburi mai mici cu un diametru redus. Deoarece dimensiunile mai mici ale tuburilor determină viteze mai mari de curgere şi, odată cu acestea, un zgomot mai mare, ţine numai de utilizator să ajungă la un compromis.

In cazul în care nu se poate evita sistemul de circulaţie, atunci timpul de funcţionare a pompei de circulare trebuie limitat printr-un temporizator la consumul în intervalul orelor de vârf (de exemplu de la 7 la 8, de la 13 la 14, de la 18 la 20). O  altă soluţie ar fi pornirea sistemului la „impuls”, adică doar atunci cănd acest lucru este solicitat de consumator. Consumatorul trebuie doar să învârtă robinetul de alimentare, dând astfel impulsul care este înregistrat şi care activează pompa de circulare pentru un interval limitat.

Înălţimea la care are loc evacuarea sistemului de circulare în rezervor se stabileşte intuitiv. Se poate realiza şi prin intermediul unui tub scufundat. La multe rezervoare, înălţimea de racordare este stabilită de deschiderea filetului. Fig. 3.55 arată racordul unui sistem de circulaţie împreună cu o staţie de apă proaspătă. Conexiunile de acest tip există pe piaţă şi sub formă de staţii premontate cu sistem de reglare inclus. Tocmai la tuburile de circulare trebuie să se acorde, din cauza temperaturilor mari, o atenţie deosebită unei termoizolaţii perfecte, de bună calitate.

Materialul din care sunt confectionate tuburile

La alegerea materialului din care sunt confecţionate tuburile trebuie să se ia neapărat in considerare regula de bază din tehnica instalaţillor:

La o instalaţie cu tuburi din oţel zincat trebuie ca direcţia de curgere să urmeze un tub din cupru insa niciodată invers sau chiar rezervorul poate fi intercalat in circuit!

Dacă nu se procedează aşa, tubul din oţel zincat poate fi atacat de ionii de cupru din apă şi se va deteriora în scurt timp.

Lasă un răspuns