InstalatiiIe solare pentru încălzirea apei din bazinele de inot funcţionează de obicei pe baza unui sistem de  recirculare forţat, adică cu pompă şi sistem aferent de comandă şi reglare. În afară de aceasta, este vorba intotdeauna de sisteme nepresurizate sau care au o presiune redusă (presiune statică), deoarece bazinul de inot este un recipient deschis. Chiar şi la separarea circuitului solar de bazinul de înot prin montarea unui schimbător de căldură, circuitul solar nu va funcţiona decât tot cu o presiune redusă, astfel încăt colectorii din material sintetic să nu fie supuşi unor solicitări mari de presiune.

Funcţionarea unui sistem autonom cu un singur circuit constă — excepţie făcând colectorii bazinelor de înot — din bazinul de înot propriu-zis pe post de rezervor, sistemul solar de alimentare şi evacuare din tuburi sintetice rezistente la clor, din pompă cu sistem de reglare, precum şi din armăturile obişnuite (robinete de umplere şi evacuare, ventile de aerisire, precum şi din diferite dispozitive de oprire şi măsurare pentru controlul şi reglarea instaiaţiei.

Pentru a nu se depasi temperatura de stagnare a agentului termic (in cazul de fata – apa care contine clor si ca sistemul să rămână nepresurizat, nu se vor folosi, spre deosebire de instalaţia tip standard anumite componente. Este vorba despre schimbătorul de căldură sau dispozitivele de siguranţă, cum ar fi supapa de suprapresiune şi recipientul de dilatare. La aceasta se adaugă anumite componente specifice bazinelor de înot cum ar fi recipientul de acumulare a surplusului de apă, pompa de filtrare a circuitului, filtru, sistem de pregătire şi curăţare a apei etc. Aceste componente conventionale se gasesc, indiferent de tipul de incalzire, la orice bazin de inot si de aceea nu vor fi descrise in amanunt. Sistemul suplimentar de incalzire nu este necesar in majoritatea cazurilor; atat din motive economice cat si din motive ecologice se recomanda renuntarea la acestea.

Instalaţiile solare pentru bazinele de înot se caracterizează printr-o suprafaţă mare a colectorului, care la bazinele în aer liber poate ajunge şi la 100 m². Pentru o functionare impecabila si un randament energetic cat mai mare este esential ca fluxul tuturor colectorilor sa fie uniform; aceasta presuoune o concordanţă intre raporturile de curgere şi presiune. Pentru aceasta, de obicei, intreaga suprafata se imparte in mai multe părti, insă elementele absorbante continuă să comunice intre ele printr-o ramificatie. La instalaţiiie mari această impărţire este necesară pentru că suprafaţa colectorului se află pe acoperişurile mai multor cladiri. Planificarea instalaţiilor solare pentru bazinele publice de înot este atât de complexă incat este recomandabil să se predea unui birou competent de ingineri.

Indicatii pentru concepte speciale

Pentru deţinătorii de bazine mici, private, ar putea fi util să se monteze o instalaţie solară pentru încălzirea apei menajere, iar în timpul verii să se transfere surplusul de căldură bazinului de inot. Un sistem care permite acest lucru este reprezentat de bazinul de înot care primeşte căldură numai atunci când rezervorul pentru apa menajeră are suficientă temperatură, sau atunci cănd cantitatea de radiaţii nu este suficientă pentru atingerea temperaturii apei menajere. Ca schimbător extern de căldură se montează, de obicei, un schimbător de căldură împotriva fluxului fabricat dintr-un material rezistent la clor (de exemplu din material sintetic, anumite tipuri de oţel superior), a cărui suprafaţă trebuie să corespundă transferului termic pentru întreg randamentul colectorului. Instalaţiile combi de acest tip nu sunt foarte răspândite, deoarece pentru incălzirea bazinelor de înot sunt suficiente şi elemente absorbante mai simple şi mai ieftine, iar sistemele solare separate pentru încălzirea apei din bazin şi a apei menajere sunt deseori mai puţin costisitoare.

In ceea ce priveşte bazinele de inot acoperite, încălzirea apei din bazin nu se poate realiza prin intermediul unei instalaţii solare. Cantitatea mare de vapori eliberată de bazinul de inot impiedică aplicarea unor măsuri active de aerisire. Atâta timp cât necesarul de energie ar fi foarte mare, la planificarea sistemului de aiimentare cu căldură pentru apa caldă şi aerul din interior trebuie să se ia în considerare, înainte de toate, măsurile pentru recâştigarea termică a aerului uzat (cum ar fi aerisirea printr-o pompă de căldură pentru aerul uzat). Dimensiunile instalaţiei solare se vor alege în acest caz in aşa fel încât necesarul energetic rămas să poată fi acoperit, pe cât posibil, de energie solară. Intrucăt bazinele de inot acoperite sunt in uz toamna şi iarna, elementele absorbante pentru bazinele de înot nici nu intră în discuţie. Prin însăşi montarea unor colectori plaţi de calitate, încălzirea ulterioară nu este posibilă pentru că oferta de radiaţie solară nu corespunde cererii de căldură.